5 octombrie. Data când pentru dinamoviștii din peluză, de la tribuna a II-a, de la 0 sau din fața televizorului nimic nu va mai conta. Nici umilința din Europa, nici războiul cu Turcu, nici adversarul, nici propriii jucători. Doar memoria Unicului Căpitan. Numele ce este cântat la fiecare meci. De opt ani. Și la victorii, și la înfrângeri. Acasă sau în deplasare. Azi, pentru ei urmează cea mai tristă deplasare. La Brănești, la nea Marin. Omul care îi așteaptă în fiecare an lângă crucea lui Cătălin.
În liniștea cimitirului de pe dealul comunei. Liniște ce va fi spartă de același „Te vom iubi mereu”. Pe stadion, imaginile cu Hîldan vor curge pe tabela de peste peluza care îi poartă numele, iar fotbaliștii lui Rednic vor intra pe teren îmbrăcați în tricouri cu numărul 11. Undeva în tribună se va afla și Marius Niculae, cel care s-a întors acasă să dea goluri pentru echipa pe care Cătălin o iubește de sus, din ceruri.
"Cătălin a fost și va rămâne prietenul meu. Nu trece nicio zi din viața mea fără să nu mă gândesc la el. Am un tablou cu chipul lui în peluză, o imagine la care mă opresc de fiecare dată când trec pe lângă el. Dumnezeu să-l odihnească în pace!" – Marius Niculae, atacant Dinamo
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER